Alin Niță: Automatizăm – Cât este robotizare și cât este automatizare? Sigur există în spate un program informatic făcut într-un anumit mod astfel încât să se culeagă din sistem cât mai multe informaţii și să creeze un algoritm pe baza căruia să creeze un proces. În ce procent automatizarea este făcută ca un program clasic, cum se face o astfel de automatizare și cât este robotizare? Pe de altă parte, cât de mult trebuie să te concentrezi ca activitatea din procesele pe care le ai să le poți automatiza?

Paul Costea: Această cunoaștere, practic, stă la baza unei posibile inițiative de automatizare și, eventual, robotizarea unei activități. În primul rând trebuie să cunoști procesele interne, să fii capabil să le mapezi la modul cât mai exact, după care trebuie identificate elementele care pot fi automatizate și elementele care pot fi robotizate. Dacă, de exemplu, sunt activități sau acțiuni pe care oamenii le fac în interacțiunea cu vreun sistem, cum ar fi o comandă care vine de la client prin sistemul de rezervări online. Dacă există un operator care preia comanda respectivă, el trebuie să facă o serie de activități şi o serie de rezervări de stoc, astfel încât, în cele din urmă să livreze un produs. Dacă se identifică elemente de automatizare pe acest flux, pornind de la comanda clientului, rezervarea pe stoc și generarea documentelor necesare livrării se poate face automat. Acesta poate fi un exemplu de automatizare. Exemplele de robotizare însă sunt mult mai standardizate pentru că aici vorbim despre activități repetitive de rutină de genul introducerii datelor din facturi în diverse sisteme. De multe ori, există firme care introduc facturile în sisteme diferite. Le pot introduce într-un Excel sau pot să introducă inclusiv într-un sistem CRM de relații cu clienții. Aceste activități ajung să fie redundante. Bineînțeles, pot apărea erori şi tot felul de probleme. Nu există integrări între respectivele sisteme și astfel se poate pierde mult timp. Erorile care intervin pot duce pe parcurs la o serie întreagă de alte probleme. Dar, în mod clar, astfel de activități pot fi robotizate tocmai pentru a exclude factorul uman cu erorile inerente pe care le poate introduce în flux din aceste activități. În cele din urmă, și factorul uman are de câștigat pentru că eu nu văd genul acesta de activitate ca fiind ceva suficient de motivant. Oamenii nu cred că se simt neapărat bine făcând aceste activități repetitive. Nivelul de concentrare nu este același tot timpul și de aici intervin şi erorile.

Alin Niță: Se recomandă, ca un prim pas, să ne uităm cu atenţie la procesele pe care le avem, să identificăm unde este risipa şi să le optimizăm. Dacă te gândești la un sistem informatic să le așezi pentru automatizare. Dacă iei un proces prost care scoate anumiți parametri și mai pui și un sistem automatizat în speranța că îți merge mai bine, s-ar putea să fie mult mai rău pentru că l-ai implementat.

Paul Costea: Aici ne putem gândi şi la dezavantajele de a achiziționa tehnologie de dragul tehnologiei. Bineînțeles, cum era şi pe vremuri. Aveam un video cu acele aparate video şi doreai să îl legi la televizor. Până nu aveai o casetă video care să ruleze nu puteai să îl folosești la nimic, nu îți era de folos. La fel și în privința acestor sisteme de automatizare. Dacă putem privi eventual la o soluție de automatizare, o putem vedea eventual ca având două mari componente. E vorba de platforma care permite această automatizare şi tot ce înseamnă modelarea de procese și analiza de procese care să permită transferul către platformă şi codificarea acestor procese pentru a fi rulate de platformă. Este conţinutul pe care îl creăm pentru platforma respectivă. Astfel, acestea reprezintă principalele două componente care trebuie să alcătuiască o astfel de soluție de automatizare.

Alin Niță: Ai participat la foarte multe proiecte plecând de la consultanță, la așteptările fiecăruia şi obiectivele companiei și după asta să găseşti cea mai potrivită soluție. De ce te-ai lovit în momentul în care o afacere gândește că ar vrea să se orienteze către tehnologie și de cele mai multe ori vorbește despre tehnologii avansate: mi-ar plăcea să am sisteme de inteligență artificială, nişte roboți care, eventual, să se plimbe prin toată organizația mea să facă ei toată munca. De ce probleme te-ai lovit atunci, iar dacă ar trebui să faci o recomandare, cum ar fi o strategie de a aplica tehnologia în businessul respectiv astfel încât să îți dai seama dacă se potrivește sau nu tipului de tehnologie și dacă acea afacere este pregătită pentru așa ceva, care ar fi acea recomandare?

Paul Costea: În mod clar situațiile sunt foarte diferite, de la un caz la celălalt. Există organizații care, de exemplu sunt foarte entuziasmate de tehnologii și se gândesc că într-adevăr le-ar putea ajuta anumite soluţii pentru problemele lor. Sunt organizații care se uită foarte clar la ce li s-ar potrivi ca soluție sau organizații care abia dacă își imaginează ceea ce au nevoie sau ce probleme au. Bineînțeles că noi încercăm să fim atenţi şi să sesizăm practic din ce punct plecăm. Dacă e vorba de pasionații de tehnologie putem să îi lămurim că tehnologia îi ajută, dar arătându-le în ce fel trebuie să genereze acel conținut pentru o soluție. Dacă e vorba de oameni care știu foarte bine businessul, atunci va fi relativă provocarea. Acela va fi momentul în care le expunem tehnologiile ca să le arătăm ce i-ar putea ajuta mai bine. Bineînțeles că tehnologiile sunt foarte diferite, unele au o serie de avantaje diferite faţă de altele, începând de la funcționalități diferite până la multe altele. Există oameni care nu știu exact ce anume își doresc şi în acest caz e cel mai dificil. Astfel, nivelul de încredere pe care sunt dispuse companiile să îl acorde către consultant este critic.

Alin Niță: Este important ca un client sau o afacere să cunoască limitele unor tehnologii, să cunoască avantajele pe care le oferă dar și dezavantajele pe care le au. Cât de mult sunt informaţi despre acestea?

Paul Costea: În mod clar este un avantaj pentru că vor ști ce vor. Vor afla astfel ce tehnologie li se aplică cel mai bine problemelor pe care vor să le rezolve. Aici mai poate exista un impediment și ne putem uita de exemplu la faptul că furnizorii de tehnologie, fiecare cu puterea lui de convingere, pot împinge tehnologii în piață, chiar dacă acestea nu reușesc să rezolve probleme. Sunt multe exemple, din păcate, de tehnologii care chiar dacă erau bune pe un anumit segment, e posibil să fi fost împinse artificial către alte segmente din business și să fi generat un fiasco total. Aici intervine un element care nu ține de tehnologie, ci de felul în care este implementată tehnologia. Respectivii furnizori nu s-au putut baza pe oameni care să înțeleagă foarte bine în ce fel tehnologia poate fi aplicată în probleme din viața reală. Practic nu au ajutat clientul cu mai nimic. În momentul de față, din câte am văzut, în foarte puține cazuri organizațiile își mai permit să întrețină departamente suficient de mari și suficient de bine pregătite pe toate tehnologiile pe care ei le-ar putea folosi intern. Cu atât mai puțin să dezvolte echipe care să aibă capabilități pe zona de management de procese de automatizare pentru că lucrul acesta presupune pe lângă cunoştinţele tehnice şi cunoştinţe de business. Aici ar trebui să stabilească niște colaborări foarte clare cu zona lor de business, însă să se înțeleagă unii cu ceilalți, lucru care nu este uşor.

Alin Niță: O persoană care cunoaște businessul este extrem de valoroasă. Este indicat să apelezi la un furnizor nu doar ca să îţi implementeze o tehnologie, ci și să înțeleagă şi să te învețe cum funcționează lucrurile în industria ta. Poate chiar cutumele pe care le ai în organizație s-ar putea să fie diferite de alte industrii și, atunci, e bine să ai o persoană care cunoaște businessul. Am văzut în ultima vreme o tendinţă ca un om de business să își dorească aplicații cu un efort cât mai mic prin intermediul cărora să rezolve anumite părți punctuale, punând cap la cap, ca într-un puzzle, toate aceste lucruri punctuale ca să rezolve din procesele respective cât mai multe lucruri. Tu de ce te-ai lovit în soluțiile de business pe care le-ai avut atunci când ai vorbit cu ownerii companiilor, când ai vorbit cu cei care sunt într-adevăr oameni și armonizezi cumva tehnologia cu procesele de business pe care ei le au. Cam spre ce se duc în special?

Paul Costea: Cum ai zis, într-adevăr, tehnologia în ziua de azi permite ca oamenii de business din organizație să poată să facă o serie întreagă de adaptări ale respectivei tehnologii atunci când au nevoie. Problema cu care te poți confrunta în genul acesta de situații este atunci când organizația nu înțelege că trebuie să se dedice unui astfel de proiect. Un om trebuie să știe foarte bine ce se întâmplă în interior sau să existe suficienţi oameni care să dea o imagine cât mai clară celui care implementează. Sunt multe situații în care pur și simplu organizația crede că intuiește, dar totuși ce trebuie să faci este să vezi ce mai ai de implementat și acolo să vii şi să implementezi. De exemplu, pot să fie situații diferite și, atunci, e un fel de dialog al surzilor. Sunt situații în schimb, în care organizația știe foarte bine ce vrea, un om poate veni la tine și zice: uite, asta e situația, nu trebuie să faci decât minime corecții, dar măcar ai clarificări. Astfel poţi să înțelegi exact ce și cum își doresc la nivelul de detaliu. Şi atunci devine mult mai ușor. Am fost și amuzat de niște situații, erau pe vremea irp-urilor, când era cel mai generalizat sistem şi îmi povestea cineva că a avut clienți care spuneau “OK, cumpăr sistemul de la tine, dar am și datele. Care date? Clienți, tot ce am nevoie. Nu le ai? Tu în ce sistem ai în momentul de față excel-uri, liste ceva? Nu, că am crezut că iau cu date cu tot.” Deci așteptările pot să fie într-adevăr total distonante față de ce te gândeai că exista în piaţă.

Alin Niță: Tehnologia poate fi cu două tăișuri.

Paul Costea: În mod clar cred că deja am parcurs cam ce ar putea să fie un tăiş până acum. De fapt ar fi mai multe tăișuri. De exemplu, eu sunt foarte intrigat de felul în care tehnologii precum maşini learning și inteligența artificială sunt prezentate ca fiind soluția supremă în rezolvarea oricărei probleme în momentul de față. Asta mi se pare puțin ciudat pentru că, în cele din urmă, sunt tehnologii dezvoltate de oameni și care depind foarte mult de oameni. Dacă ar fi să simplificăm cel puțin nivelul de înțelegere cu privire la cum funcționează maşinăria learning şi AI, practic, pe de o parte mașinile identifică trenduri, într-un set de date, într-o informație care este pusă la dispoziție în baza respectivelor trenduri. Identifică niște puncte de interes, iar pe acele puncte de interes se folosește inteligența artificială pentru a aplica o serie de decizii de business. Dacă se identifica de exemplu un segment de clienți de la o bancă ce au un comportament de un anume fel vizibil în comportamentul în interacțiunea cu banca pe anumite instanțe ale acestui comportament inteligența artificială poate face ceva. Ceva ce poate omului îi scapă sau nu face la timp sau nu o face cum trebuie în mod consecvent la un moment dat. Cam acesta este felul în care înţeleg eu că funcționează tandemul.

Pentru ca mașinile learning să funcționeze, practic ar trebui să fie ghidate, fiindcă mașinilor learnig li se arată o cale pe care poate să o urmeze, care dă niște rezultate. Omul interpretează rezultatele acelea și zice că este bine. Mai uită-te aici poate și aici astfel încât să facă şi să identifice cât mai subtil acel tipar. Şi aici pot să apară nelămuriri. De exemplu, dacă ne gândim cum am plecat de la comportamentul clienților, analizezi, identifici tipare, identifici acțiuni pe care inteligența artificială să le aplice. În momentul în care inteligența artificială va aplica acele acțiuni, în mod clar datele generate vor influența comportamentul oamenilor care va fi influențat într-un fel sau altul și acela va genera un set de date noi sau un comportament nou. Maşinile learning vor identifica acel comportament nou şi acel comportament nou va genera decizii sau va declanșa deciziile așteptate de la inteligența artificială. Asta mie deocamdată nu îmi este clar și atunci mi se pare că lucrurile acestea trebuie tot timpul sofisticate. Cineva care să stea după ele și să le să le tuneze puţin.

Alin Niță: Există anumiți indicatori care să iți ofere măcar o perspectivă că a ieșit dintr-o abatere pe care ar avea o sistemul? Şi că există anumiți parametrii care să te conducă să spui că eşti pe drumul cel bun? Acum trebuie să apăs butonul roșu?

Paul Costea: Ar putea să fie ceva de genul acesta, bineînțeles. Acesta este un posibil pericol dacă lăsăm inteligența artificială să ia decizii. Poate din ce în ce mai critice când ne oprim? La ce tip de decizii ne oprim în a lăsa inteligența artificială să își bage coada?

Alin Niță: Asta înseamnă că putem controla inteligența artificială?

Paul Costea: Cine a făcut-o în cele din urmă? Oamenii au făcut-o.

Alin Niță: S-a întâmplat să identifici în soluții multă inteligență artificială, iar în realitate în spate să fie pur și simplu niște algoritmi care nu au legătură cu inteligența artificială?

Paul Costea: Depinde și cum ne uităm la inteligența artificială. Dacă ne uităm ca la o tehnologie la fel ca oricare alta și nu ca la un viitor sau cine știe din ce altă perspectivă, lucrurile s-ar putea să devină ușor evidente. Da, este tehnologie dezvoltată de om cu limitările inerente, pur și simplu puterea de calcul disponibilă în momentul de față ne permite să săpăm cu ajutorul maşinilor learning și inteligența artificială prin volume din ce în ce mai mari de date. Deci nu cred că poate inteligența artificială să devină așa un nou zeu la care să ne închinăm ca fiind infailibil și atotştiutor.

Alin Niță: Sunt cercetători care spun că le este cam teamă că această inteligență artificială și roboți care încep să gândească singuri din ce în ce mai mult să nu ii mai poți controla așa ușor.

Paul Costea: Sunt scenarii, bineînțeles, și bănuiesc că este posibil, depinde până unde vom merge, unde vom trage linia de aici încolo. Decidem, totuși, noi, nu inteligența artificială. Poate trebuie să ne punem şi nouă niște întrebări de genul acesta.

Alin Niță: Este România pregătită din perspectiva acestor tehnologii să aibă toate celelalte elemente bine puse la punct astfel încât să poată folosi şi inteligența artificială și mașini learning la o valoare mai mare? A se vedea de exemplu partea de limbă română, graful de limbă română, dicționarele României. În engleză, sigur sunt multe sisteme și evoluează destul de bine. Suntem noi pregătiți mai mult pentru așa ceva sau pur și simplu luăm anumite părți din această tehnologie și încercăm să facem cât putem?

Paul Costea: Nu pot să spun că am o imagine foarte vastă, dar, din ce am văzut, există o bază nu neapărat solidă sau foarte mare pentru inovație în această zonă. De mai mult de un an de zile noi avem o inițiativă, un start-up pe care l-am creat acum un an și ceva și am avut de-a face în interacțiunile pe care le-am avut cu posibili finanțatori sau cu posibili parteneri. Am văzut soluții foarte interesante din zona de AI de exemplu. Din ce am înțeles, algoritmii pe care respectiva soluție îi generează nu presupun acea ghidare, ci chiar soluția identifică tiparele, care sunt interesant de urmărit în setul de date care li se pune la dispoziție. Mi s-a părut că față de ce înțelesesem eu cu privire la maşinile learning şi AI este ceva diferit Cred că avem potențial. Din păcate, părerea mea este că nu este suficient de bine sprijinit, nu par să existe inițiative naționale de încurajare a dezvoltării genului acesta de tehnologii. Noi ne bazăm foarte mult pe investitori, care din păcate vor veni, vor identifica aceste posibile soluții, le vor finanța și ni le vor vinde prin alte teritorii.

Alin Niță: Sau jucătorii mari?

Paul Costea: Jucătorii mari în mod clar. Dar aici se poate vedea că dinamica este de la o soluție mică, potențial interesantă, crescută încetul cu încetul. Am creat o piață dezvoltată din ce în ce mai mult, răspândită la nivel global și după aceea devine suficient de mare pentru a fi preluată de un astfel de jucător.

Alin Niță: Suntem o piață educată pentru așa ceva? Vorbim de companii mari, companii mici și medii. Dacă ne uităm, sunt destul de multe companii mici şi medii intre spectatorii care ne urmăresc. Sunt mulți și la început de drum. Antreprenorii de firme mici sunt pregătiți să adopte astfel de tehnologii? Sigur, în soluţii probabil nici nu vedem ce se află în spate, dar ca să fim educați, ce înseamnă toate aceste tehnologii pe care să le adaptăm cât mai ușor?

Paul Costea: Eu cred că am putea să fim relativ ușor de educat, dar părerea mea este că principala barieră ar putea să fie costul acestor soluții. Să zicem că un antreprenor își dorește optimizarea business-ului într-un fel sau altul, dar în momentul în care începe și se uită la soluții și la efortul pe care îl presupune implementarea acestora din perspectiva consultanței, din perspectiva serviciilor de dezvoltare etc. este posibil să nu mai vrea să meargă mai departe. Şi, în principiu, ei ar trebui, pe măsură ce adoptă astfel de soluții, să înțeleagă că pot face și mai mult și să adopte soluții și mai complexe și să încerce să optimizeze în continuare din ce în ce mai mult și tot așa. Practic, în modul acesta, se educă în timp, pentru că poţi să te uiţi la tehnologii, poți să te uiți la cum au rezolvat alții diverse probleme, dar perspectiva ta să nu se dezvolte suficient sau pur și simplu să te gândești ca așa ceva nu ți se aplică ție fiindcă nu ai puterea de cumpărare necesară. Şi atunci pur și simplu te concentrezi pe businessul de zi cu zi. Potențial cred că ar fi, dar sunt mai multe piedici decât în piețe mai avansate

Alin Niță: Îmi amintesc când din partea jucătorilor importanți din piață s-a făcut destul de multă educație. Când un jucător avea tehnologia și încerca să o impună ca educație în primul rând pe piață, după care să găsească clienții mari care pot să o adopte. După care să ajungă la faza de clienți mai mici, unde să pătrundă. Vorbim de ani de zile de atunci și încă nu am văzut pașii aceștia făcuți rapid către companiile mici şi medii. Sunt jucători care într-adevăr și-au inclus în aceste sisteme tehnologii mai avansate, dar nu sunt foarte mulţi. Nu am observat atât de multe soluții software care să se concentreze pe implementarea noastră de tehnologii pentru că este scump. Puterea de procesare este la fel de mare chiar dacă avem cloud, putere de calcul destul de puternică dar totuși este destul de scump chiar și pentru un producător de software. Ca să nu vorbesc numai de investiția în sine în tehnologie, în învățare, în asimilare, în oameni pregătiți pentru așa ceva. Vezi cumva altfel lucrurile aici?

Paul Costea: În principiu, există jucători globali care vând în piața globală. Ei vând, în primul rând, în piețele mari de unde provin ei, unde puterea de cumpărare este mult peste a noastră. Şi, încetul cu încetul, încearcă să se aducă și să se educe piețe mai mici în care să se vândă în continuare aceleași soluții. Dar avem de-a face cu situații în care jucătorii locali se uită într-adevăr cum firma respectivă folosește soluția pe care mi-o prezintă oamenii. Dar eu nu mă compar cu firma cutare sau eu poate nu pot să-mi permit banii pe care firma respectivă și-a permis să-i plătească. Şi atunci pot să opună rezistență, pot să se gândească că în altă ţară e cu totul diferit față de ce facem aici. Că poate se adaptează dar poate este efortul prea mare. Nu mi se pare foarte ușor ca doar prin educație să reușești să creezi piață foarte repede. Bineînțeles că la nivelul unui jucător mare, puterea lor de a împinge astfel de soluții este fantastică, fiindcă avem de-a face cu PR-ul pe care îl fac, cu posibilitățile lor de promovare net superioare a unor jucători similari din piața locală. Şi atunci s-ar putea să fie o combinație de organizaţii locale care să cumpere soluții pentru că au auzit că sunt bune și se aplică problemelor lor, după care să fie dezamăgite că dacă implementarea, de exemplu, a eșuat, ei dau vina pe tehnologie în primul rând.

Alin Niță: Un partener pe care îl am peste ocean îmi povestea de inițiativele pe care le are şi nu este o firmă mare, este o firmă care are acces la tehnologie şi care are inițiative de genul roboți pe care să îi antrenezi în zona de video cu tot felul de senzori ca să-ți citească diverse lucruri. Ştim foarte bine, inclusiv la Google, la parcări, în momentul în care pot să identifice fraude sau să citească numerele de înmatriculare ale mașinilor. Acestea sunt deja lucruri curente. Mai mult în afară, nu știu când am putea să le vedem și în România adoptate astfel de soluții, dar stând de vorbă cu mai mulţi parteneri și jucători din piață, văd anumite inițiative izolate, care prin senzori, prin modul în care citesc datele, prin modul în care se încearcă inclusiv la nivel de instituții publice astfel de proiecte să le implementeze şi să dea un ton. Uite că se poate și putem să facem împreună lucruri. Ce am văzut în afară și reticența şi opinia pe care am simțit că o are este că la noi faptul că suntem aproape de tehnologie probabil este mai la îndemână peste tot. În momentul care aş vrea să vin în România sau poate chiar și dintr-o altă țară din Europa, principala problemă este că noi nu suntem atât de apropiați neapărat de tehnologie. Adică avem cele mai inteligente creiere aici, dar totuşi nu avem acces la această tehnologie așa cum au acces ceilalţi și, mai mult decât atât, să meargă pe aplicabilitate rapid. Şi asta mă face să mă gândesc cumva că totuși mai avem încă drumuri de făcut până când să le adoptăm mai ușor. Poate că și limba ne mai ține puțin în loc, dar sper ca toate lucrurile acesta să fie inițiative din ce în ce mai multe pe care să le adoptăm. Pe partea de riscuri, în momentul în care vedem un proces într-o organizație, cu siguranță în cadrul proceselor sunt tot felul de riscuri în multe din punctele acestor procese. Cât contează să ai un astfel de sistem inteligent sau chiar dacă nu neapărat inteligent să-ți dea şi să îţi declanșeze anumite semnale de alarmă pentru ca să minimizeze aceste riscuri în cadrul unei organizații?

Paul Costea: În principiu și aici este un lucru interesant pe care noi încercăm să îl facem de multă vreme. Este vorba de o soluție care să cuantifice expunerea la risc pentru organizații. Deocamdată pe zona de financiar bancar dar adaptabile și extensibile și către alte industrii. Din perspectiva noastră într-un proces tranzacțional, practic, cu fiecare tranzacție, organizațiile acceptă un risc. Problema este că în momentul de față organizațiile se uită să îşi evalueze performanța. Se uită strict la detaliile financiare. Acestea se uită strict la tranzacţii şi observă că lucrurile merg din ce în ce mai bine, că au cifra de afaceri din ce în ce mai mare, profitul trebuie să ţină şi el pasul. Dar la un moment dat se poate întâmpla ceva care generează o pierdere neașteptată. Noi facem și suntem parte din niște proiecte de cercetare tocmai pentru a vedea unde ne încadrăm cel mai bine cu ce încercam să propunem în piață. Tocmai asta am văzut că practic, dacă organizațiile se uită strict în curba evoluției financiare, ei scapă din vedere curba riscurilor pe care și le asumă. Şi tendința atunci va fi să își asume și mai multe riscuri în speranța în care vor ridica din ce în ce mai mult acea curbă a performanței financiare, să zicem curba profitului. Ce nu văd ei este că riscul poate trece peste și poate doborî curba profitului doar că pentru ei este invizibil.

Asta este o problemă. Din perspectiva felului în care vedem noi lucrurile, în principiu, un proces de business, cu cât e mai automatizat cu atât e mai mai puțin expus la risc pentru că minimizarea factorului uman poate preveni apariția unor erori inerente. De asemenea, mărește viteza cu care tranzacțiile pot fi derulate și, bineînțeles, procesul respectiv poate fi luat și evaluat din când în când și văzut unde mai poate fi optimizat, unde mai poate fi îmbunătățit tocmai pentru a reduce riscul acceptat de organizații. Din perspectiva automatizării sau din perspectiva unei organizații, practic, asta ar trebui să fie o direcție spre care să tindă. Şi aici e din nou o ruptură. Multe optimizări pe care organizațiile încearcă să le facă se bazează pe reducerea costurilor sau au ca obiectiv reducerea costurilor. Noi venim și propunem o altă perspectivă în care zicem dacă ținta ar fi reducerea riscurilor, în mod clar, procesele respective vor fi îmbunătățite cantitativ și odată cu reducerea riscurilor se vor reduce și posibilele pierderi cu atât mai mult pierderile neașteptate care se obțin în domeniul bancar cu care am avut mai mult de-a face în ultima vreme. Sunt spectaculoase.

Alin Niță: Putem reține că tehnologia rezolvă multe din probleme, dar nici nu trebuie să supralicităm și trebuie să avem așteptări corecte care sunt înțelese prin înțelegerea acelei tehnologii, cum ne ajută, care sunt riscurile de implementare și este foarte important ceea ce ai menționat. Trebuie să ne aşezăm mai bine la început procesele, să le înţelegi foarte clar, abia pe urmă vino cu o tehnologie care să te ajute să-ți automatizezi din procese. Ce sfaturi ai pentru telespectatorii noștri care ar dori să adopte o astfel de tehnologie dacă poţi?

Paul Costea: În principiu cred că cel mai important sfat este să înceapă o discuție. Nu cred că există o reţetă anume pe care să o poată aplica pur și simplu de pe o zi pe alta. Să înceapă o discuție, să strângă cât mai multe detalii de la cei care le pot oferi.

Alin Niță: Timpul trece foarte foarte repede, iar atunci când vorbim de tehnologie, lucrurile se întâmplă cu viteza luminii. Nu stăm pe 5G, sau poate că suntem şi nu ştim noi dar iată că trece foarte repede și aveam multe lucruri de spus. Abia aștept să vorbim de tehnologie de comunicații cum ne influențează, de industriile care în 2020 2021 sunt anunțate ca fiind acum, ca acum vin: mașini autonome, toată inteligența artificială și mașini learning la un alt nivel, cu aplicabilitate în foarte multe industrii. Sunt de dezvoltat toate aceste aceste lucruri. Mulțumesc pentru participare, îți mulțumesc că ai venit în seara aceasta la canal 33 şi la emisiunea forum IT. Te așteptăm și la alte emisiuni să ne împărtășești din aceste lucruri legate de tehnologie și dumneavoastră telespectatori, nu uitați că tehnologia este bună dar este foarte importantă când reuneşte oamenii.

Acum poți urmări acest interviu și în format video: